Sursă: Ziarulstirea.ro
Un raport al APIA arată că, în acest an, primii 100 de beneficiari ai subvențiilor din Ialomița au încasat aproape 160 de milioane de RON, echivalentul a peste 1.600 de miliarde de lei vechi. Această sumă reprezintă o parte din fondurile alocate pentru agricultura județului, în condițiile în care plățile continuă să fie distribuite în mod disproporționat.
Citește și: Lidl vinde pungi de 5 kg cu fructe și legume la 3 euro în proiectul „Rette mich”
De aproape două decenii, fermierii din Ialomița primesc subvenții din fondurile europene și naționale, în special pe baza suprafeței cultivate, indiferent de calitatea sau cantitatea producției. În acest context, o mare parte dintre beneficiari sunt firme și persoane fizice cu profil agricol, care înscriu terenuri pe mai multe scheme și măsuri, pentru a maximiza încasările.
Care sunt principalele scheme de subvenții acordate în Ialomița?
Din lista de plăți APIA, cele mai frecvent utilizate de beneficiari sunt:
- Ajutor național tranzitoriu pentru sectorul vegetal și zootehnic
- Sprijin cuplat pentru sectorul vegetal și zootehnic
- Schema de plată pe suprafață
- Schema pentru tinerii fermieri
- Plăți pentru zone cu constrângeri naturale
- Bunăstarea animalelor
- Ajutor de stat pentru motorină utilizată în agricultură
Ce consecințe are această distribuție disproporționată a fondurilor?
Analiza arată că, în Ialomița, circa 16.000 de fermieri încasează anual subvenții, iar printre aceștia se numără și rentieri sau persoane care nu mai activează în domeniu, ci doar primesc rente viagere. În același timp, fermierii mici și mijlocii reclamă că subvențiile nu reflectă realitatea producției și că sistemul favorizează firmele cu profil agricol, care înscriu terenuri pe toate schemele pentru a obține sume uriașe.
Reacțiile din rândul agricultorilor sunt de nemulțumire, aceștia considerând că sistemul actual de distribuție a fondurilor favorizează „băieții deștepți” și nu sprijină dezvoltarea durabilă a agriculturii locale. În plus, controalele și verificările sunt adesea evitate sau sunt superficiale, ceea ce permite unor beneficiari să încaseze sume mari fără a produce efectiv sau fără a respecta condițiile impuse.
Autoritățile afirmă că sistemul de subvenții trebuie reformulat, însă până acum nu s-au făcut schimbări semnificative. În timp ce beneficiarii mari continuă să încaseze sume uriașe, agricultorii de subzistență se plâng de lipsa sprijinului real și de o politică agricolă care favorizează interesele celor cu capital și influență.
În concluzie, această situație ridică întrebări despre corectitudinea și transparența politicii agricole în România și despre modul în care fondurile europene și naționale sunt distribuite în beneficiul unor grupuri restrânse, în detrimentul fermierilor adevărați.