În plin context tensionat în Orientul Mijlociu, cotidianul Haaretz readuce în prim-plan originile și mecanismele de finanțare ale programului nuclear israelian, sugerând implicarea discretă a Germaniei de Vest în anii ’60–’70.
Ancheta, publicată la jumătatea lunii martie 2026, nu a trecut neobservată, mai ales în contextul escaladărilor militare din regiune, inclusiv după lovituri coordonate americano-israeliene asupra Iranului. În centrul dezbaterii se află ipoteza unui mecanism de finanțare secret, în care ar fi fost implicată, cel puțin parțial, Germania de Vest.
Citește și: TSD Ialomița l-a ales pe Marin Tolea președinte în cadrul întâlnirii de la Slobozia
De la dezvăluirea existenței centralei de la Dimona, în 1960, programul nuclear israelian a fost învăluit în numeroase necunoscute, în special în ceea ce privește costurile reale și sursele de finanțare, notează slate.fr. Actuala situație de securitate a amplificat interesul pentru aceste informații, mai ales după atacurile recente asupra sitului nuclear de la Natanz și loviturile asupra zonei din apropierea centralei de la Dimona.
Implicarea Germaniei de Vest în finanțarea programului nuclear israelian
Potrivit investigației semnate de politologul Uri Bar-Joseph, guvernul federal de la Bonn ar fi transferat anual, între 1961 și 1973, sume cuprinse între 140 și 160 de milioane de mărci germane către Israel, printr-un mecanism de împrumuturi secrete. În termeni actuali, această sumă ar echivala cu aproximativ 5 miliarde de euro, fonduri ulterior transformate în granturi.
- Transferuri anuale între 1961 și 1973
- Sume totale estimate la circa 5 miliarde de euro
- Implicare secretă prin mecanisme de împrumuturi
- Legături financiare între Bonn și Tel Aviv
- Colaborări anterioare cu Franța pentru reactorul de la Dimona
Contextul geopolitic și implicațiile acestei finanțări
Începând din 1957, Israelul încheiase acorduri confidențiale cu Franța pentru construirea reactorului de la Dimona, însă sprijinul francez nu era considerat suficient. În acest context, Germania de Vest a apărut ca un partener strategic, în ciuda încărcăturii istorice, fiind motivată de dorința de a preveni o nouă tragedie pentru poporul evreu.
Deși oficial proiectul avea o componentă civilă, ulterior a fost interpretat ca fundament pentru dezvoltarea unei capacități nucleare militare. Sprijinul francez a fost considerat insuficient de către liderii israelieni, iar colaborarea cu Germania de Vest a fost percepută ca o plasă de siguranță în vremuri dificile.
Este încă neclar dacă aceste finanțări trebuie interpretate ca o extensie a despăgubirilor post-Holocaust sau ca o decizie influențată de logica Războiului Rece. Avner Cohen, unul dintre cei mai importanți specialiști în domeniu, recomandă prudență în interpretare, menționând că majoritatea oficialilor germani au fost conștienți de implicații.
Relevanța acestor dezvăluiri crește în contextul actual, când tensiunile din regiune continuă să escaladeze, iar infrastructurile strategice devin ținte pentru conflicte armate. În timp ce Israelul își consolidează poziția nucleară, implicarea internațională în finanțarea și dezvoltarea programului rămâne un subiect de dezbatere aprinsă.