Endometrioza afectează una din zece femei la nivel mondial, însă rămâne una dintre cele mai subdiagnosticate boli cronice, cu întârzieri de până la zece ani între primele simptome și stabilirea diagnosticului. Povestea scriitoarei Beatrice Bran, diagnosticată după ani de simptome ignorate, evidențiază un pattern frecvent: durere minimizată, investigații întârziate și un sistem medical care reacționează târziu.
La nivel global, endometrioza afectează aproximativ 190 de milioane de femei, adică una din zece femei de vârstă reproductivă. În România, estimările indică peste 500.000 de paciente, însă numărul real este probabil mult mai mare, fiind femei încă nediagnosticate. Specialiștii estimează că între primele simptome și diagnosticul corect pot trece între șapte și zece ani, două din trei femei fiind diagnosticate greșit sau foarte târziu.
Citește și: Locatarii blocului din Rahova continuă lucrările după explozie
Costurile sociale ale acestei boli sunt semnificative, Parlamentul European calculând anual o pierdere de 30 de miliarde de euro în Uniunea Europeană, doar din concedii medicale. În plus, simptomele precum durerea cronică, oboseala sau absenteismul sunt adesea minimizate de sistemul medical, ceea ce întârzie tratamentul adecvat.
Ce înseamnă endometrioza pentru femeile din România?
Pentru multe femei din România, simptomele apar încă din adolescență, dar sunt ignorate sau tratate superficial. În cazul Beatrice Bran, diagnosticarea a venit abia după o ecografie de rutină, la vârsta de 22 de ani, când au fost descoperite leziuni pe ovarul stâng. În ciuda simptomelor persistente, multe femei nu primesc un răspuns clar din partea medicilor.
- Estimări indică peste 500.000 de femei afectate în România
- Întârzieri de până la 10 ani între simptome și diagnostic
- Două din trei cazuri sunt greșit diagnosticate sau întârziate
- Costuri sociale anuale de 30 de miliarde de euro în UE
Cum poate fi schimbată percepția asupra endometriozei?
Cartea „Viața printre cicatrici“ a Beatricei Bran nu a fost scrisă doar din dorința de a povesti, ci din nevoie de a da sens experienței personale. Autoarea a explicat că, după ani de suferință, a realizat importanța de a recunoaște simptomele și de a cere ajutor specializat.
Ea a subliniat că, pentru multe femei, momentul de conștientizare vine după o ecografie sau un diagnostic clar, dar până atunci, sistemul medical trebuie să devină mai receptiv și mai informat. În plus, educația și awareness-ul public sunt esențiale pentru reducerea întârzierilor în diagnosticare și tratament.
Reacțiile oficiale din partea autorităților din România sunt încă insuficiente, însă există inițiative de creștere a informării și de sprijin pentru pacientele cu endometrioză. În plus, campaniile de conștientizare pot ajuta la reducerea stigmatizării și la încurajarea femeilor să caute ajutor din timp.
Astfel, povestea Beatrice Bran devine un exemplu pentru multe alte femei, dar și un apel la acțiune pentru sistemul medical și societate, pentru a recunoaște și trata această boală în mod corespunzător.