Mulți oameni cred că este mult mai dureros să fii respins de cineva cu care îți dorești să începi o relație decât de un posibil prieten.
Un nou studiu publicat în European Journal of Social Psychology arată însă că durerea provocată de respingere este similară, indiferent de contextul relației. Cercetătorii susțin că oamenii acordă mai multă importanță relațiilor de cuplu, ceea ce face ca refuzul din partea unui potențial partener să pară mai dureros.
Citește și: Locatarii blocului din Rahova continuă lucrările după explozie
În prima etapă a studiului, 1.500 de adulți americani au fost întrebați ce i-ar afecta mai mult: respingerea de către cineva cu care își doresc o relație de cuplu sau respingerea de către o persoană cu care ar fi vrut doar o prietenie. Aproape jumătate dintre participanți au spus că primul tip de respingere ar fi mai dureros.
Ce relevanță are respingerea în viața emoțională a oamenilor
Cu toate acestea, rezultatele analizate în cadrul studiului au arătat că reacțiile reale ale participanților nu diferă semnificativ. Sute de persoane au folosit o aplicație similară platformelor de dating și socializare, unde au primit răspunsuri pozitive sau negative de la alți utilizatori. Indiferent dacă au fost acceptați sau respinși, oamenii s-au simțit mai bine după acceptare și mai rău după respingere.
- Nu s-au observat diferențe importante între reacțiile celor respinși de un partener și ale celor respinși de un prieten.
- Mulți oameni își imaginează că respingerea le va afecta mai mult starea emoțională decât se întâmplă în realitate.
- Teama și anticiparea suferinței pot fi mai intense decât experiența efectivă a refuzului.
De ce respingerea activează frici mai vechi
Psihoterapeutul cognitiv-comportamental Laura Găvan explică pentru Adevărul că suferința provocată de respingere nu ține doar de situația prezentă, ci și de interpretările pe care le face persoana despre acel refuz. Ea afirmă că, adesea, respingerea activează frici mai vechi, precum sentimentul de inutilitate sau abandon.
„Din ceea ce observ în cabinet, respingerea activează de multe ori ceva mult mai profund decât situația prezentă. Nu doare doar mesajul «nu», ci sensul pe care persoana îl atribuie acelui refuz: «nu sunt suficient de bun», «voi fi abandonat», «nu contez pentru ceilalți» sau «mereu ajung să fiu respins»”, explică psihoterapeutul.
Laura Găvan adaugă că intensitatea durerii emoționale depinde și de vulnerabilitățile emoționale deja existente. Persoanele care au crescut în medii imprevizibile, critice sau condiționate dezvoltă o sensibilitate crescută la respingere, chiar și pentru refuzurile aparent banale.
În astfel de cazuri, respingerea poate reactiva frici vechi legate de abandon sau lipsa valorii personale, amplificând durerea emoțională.
De asemenea, mintea începe adesea să producă interpretări negative, precum «nu sunt important» sau «toată lumea mă părăsește», chiar dacă realitatea nu confirmă aceste temeri.
Reacțiile la respingere sunt influențate și de stilul de atașament format în copilărie. Persoanele cu un atașament anxios tind să perceapă respingerea ca pe o confirmare a vulnerabilităților lor, ceea ce le face mai sensibile la durere.