Decizia băncii centrale olandeze de a transfera 86 de tone de aur de la New York și Ottawa la Londra face parte dintr-o analiză mai amplă, în care s-au invocat tulburările geopolitice tot mai mari și necesitatea unei pregătiri pentru eventualitatea unor crize majore. În urma transferului, proporția rezervelor olandeze deținute la New York a scăzut de la 31,3% la 18,5%, majoritatea fiind acum deținută la Londra. În total, Olanda are aproximativ 612 tone de aur. Această mutare nu reprezintă o retragere a aurului din Occident, ci o relocare pentru acces mai rapid în situații de criză, subliniind importanța deținerii active utilizabile în momente critice.
Pe lângă Olanda, și alte țări au adoptat strategii similare. Franța a vândut o parte din rezervele de aur deținute la Rezerva Federală din New York, generând un profit de 11 miliarde de euro, fără a modifica totalul rezervelor. În plus, India a repatriat peste 100 de tone din Marea Britanie în 2024, iar în 2026, doar 22% din aurul național se află în străinătate, față de 55% în urmă cu trei ani. Aceste mișcări reflectă dorința de a avea control mai mare asupra activelor și de a reduce dependența de depozitele externe, în contextul incertitudinilor geopolitice.
Citește și: Renault va investi peste 10 miliarde de euro în Franța pentru mașini electrice și modele mai accesibile
Repatrierea aurului, o strategie tot mai frecventă
Repatrierea rezervelor de aur nu este un fenomen nou. Germania a decis în 2013 să depoziteze jumătate din stocurile sale la Frankfurt și a mutat 674 de tone din Paris și New York. Austria a adus 90 de tone în 2018, pentru a păstra jumătate din stocul său în interiorul țării, iar Ungaria a mutat aproximativ trei tone de la Londra la Budapesta în același an. În cazul României, aurul este stocat atât la Londra, cât și în țară, în București, fiind o practică frecventă pentru consolidarea încrederii și pentru asigurarea controlului asupra rezervelor naționale.
Conform Hotnews.ro